CRAMA DARIE
CRAMA DARIE
Angajament pentru Viitor
Înconjurați de ecosisteme protejate și ghidați de respect pentru pământ, transformăm provocările în oportunități. Am inițiat procesul de conversie la agricultura ecologică certificată — un pas firesc pentru un terroir care merită să fie păstrat intact.
„Pământul rodește unde mâna muncește.”
— Proverb românesc
Plantația se învecinează cu situl ROSCI0022 „Canaralele Dunării” și monumentul naturii „Reciful Neojurasic de la Topalu” (2352). Cultivăm cu responsabilitatea că fiecare decizie afectează un ecosistem protejat european.
Din suprafața agricolă totală de 38 ha, 9 hectare rămân necultivate — garduri vii, copaci bătrâni, zone de refugiu. Aproape un sfert din teren dedicat exclusiv naturii.
Ne propunem alimentarea plantației din surse regenerabile. Soarele Dobrogei nu produce doar struguri excepționali — ne și inspiră spre un viitor sustenabil.
Din 2022 folosim și drojdii indigene pentru fermentație — microorganisme native ale terroirului nostru care dau vinurilor un caracter autentic și irepetabil.
9 ha
necultivate pentru natură
Obiectiv
energie regenerabilă
2022
drojdii indigene
În curs
conversie ecologică
Între Dunăre și dealurile din Dobrogea, între Horia, Topalu și apa fluviului, un colț de terroir își regăsește expresia.
Crama Darie își are crama în satul Topalu, chiar deasupra Dunării. Viile sunt plantate în ferma viticolă Horia, la câțiva kilometri pe dealurile calcaroase, cu deschidere largă spre câmp.
Împreună, Topalu–Horia formează inima noastră de terroir: apa Dunării, lumina Dobrogei și rândurile de vie care urcă și coboară pe versanți. Proprietatea are 36 ha, dintre care 29 ha sunt viticole.
Aici, vara ține mult, iar iernile sunt de obicei blânde. Ploile sunt puține, așa că vița-de-vie caută apa în adâncime. Lumina generoasă și nopțile mai răcoroase păstrează aciditatea și claritatea aromelor.
Vântul bate des, usucă repede frunzele după ploaie și ne ajută să lucrăm mai curat, cu mai puține intervenții în vie.
Sub viile din Horia găsim un sol brun-cenușiu, cu mult calcar și textură luto-nisipoasă. Nu este un pământ „generos” – și tocmai asta ne interesează.
Soiurile albe profită de partea mai răcoroasă și mai aerisită a solului și dau vinuri cu note de fruct, flori și o mineralitate discretă. Soiurile roșii trag din straturile mai calde și mai profunde: taninuri coapte, structură și densitate în pahar.
Nu încercăm să „corectăm” locul. Încercăm să lucrăm cu el. Adaptăm încărcătura la butuc în funcție de an. Nu urmărim producții record, ci echilibru. „Pământul ne inspiră, pasiunea ne unește” începe aici: crama în Topalu, via în Horia, legate de Dunăre și de soare.